|
PĂI, CUM SĂ DISPARĂ EXILATII SI EXILUL DUPĂ '90? AU
MURIT
TOTI, S-AU VOLATILIZAT?
Interviu cu Dan Romascanu, editorul revistei DORUL,
din Danemarca.
(Fragment)
S.C.:
Sunteti
fondatorul revistei DORUL, care apare în Danemarca. Doresc să vă
prezint cititorilor CURIERULUI ROMÂNESC. Cine sunteti d-le Dan
Romascanu?
D.R.: După
25 de
ani ca medic veterinar de tară, m'am exilat în Danemarca unde trăiesc
de 11 ani împreună cu familia. Afinităti pentru literatură si istorie
aveam demult. Aici am găsit timpul si conditiile care să-mi permită să
dezvolt această veche pasiune. Deci, din 1990 editez revista de cultură
si politică DORUL, si coordonez o editură cu acelasi nume. Dacă în 1968
aveam 25 de ani, vă dati seama că îmi permit să muncesc pe brânci
pentru revistă si editură.
S.C.:
Ce a însemnat acest exil pentru dv.? Considerati că există o anume
psihologie a exilatului?
D.R.:
Exilul
este ceva amar, poate mai putin amar când îl alegi singur ca solutie de
viată, ca în cazul meu. Asa că trebuie să-mi duc crucea mai departe.
Exilatul se simte tot restul vietii lui un corp străin în societatea
adoptivă. Diferentele încep să se steargă doar după două-trei
generatii. Dar asta nu este psihologia exilatului, ci psihopatia
exilatului. Ca psihologie, eu am adoptat pozitia optimistului: văd
paharul pe jumătate plin. Altfel nu stiu ce m'as fi făcut.
S.C.:
Cum v'ati simtit în tara care v'a primit? Ati fost primit cu bratele
deschise? V'a fost usor să vă asimilati/integrati în societatea daneză?
Ati devenit un "danez" sau ati continuat să trăiti printre români, cu
speranta reîntoarcerii în România? Cum a fost?
D.R.:
Danezii
sunt semnatarii Acordului despre Refugiati de la Geneva si îl respectă.
Când ceri azilul pe aeroport toti îti zâmbesc. În lagăr întâlnesti
fenomenul cu sens schimbat, de prost gust, a unui carnaval
international. Apoi urmează integrarea, dacă urmează. După 10 ani sunt
cetătean danez. Eu îi apreciez sincer pe danezi pentru tot ce-au făcut
din tara lor, pentru toată politica lor socială si pentru multe altele.
Au însă si scăderi; dar cine nu are!
Ca european, român si crestin nu simt rasismul, care există peste tot,
dar oricum e ceva care te presează tot timpul si te face suspicios la
orice gest. Nu pot să simt pe daneză. Eu voi rămâne român toată viata
mea. De altfel nici n'am renuntat la cetătenia română. Speranta de
reîntoarcere în tară?
 |
Dan
Romascanu.
Foto: © Dan Romascanu.
"Dum spiro, spero!", vorba
lui
Cicero.
S.C.:
Ce stiti despre românii din Danemarca? Cum s'a dezvoltat comunitatea
română din Danemarca?
D.R.:
-Românii
din Danemarca nu fac exceptie de la regulă. Comunitate românească da,
comuniune românească mai putin. În Danemarca trăiesc cca. 1500 români
(după o statistică oficială de acum câtiva ani). Majoritatea s'au
strâns în Copenhaga. În Aalborg, unde stau, au fost prin anii '89 vreo
100 de români. Ne-am organizat noi într'un fel. Dar acum au rămas
foarte putini, s'au mutat multi în sudul tării unde se găseste de
lucru. Stiu că mai există o Comunitate românească în Copenhaga, dar
acolo activează mai mult danezii.
S.C.:
-Ce cunoasteti despre românii din exil din alte tări? Considerati că se
poate vorbi de o activitate, de o politică a exilului românesc în
sensul de a informa Occidentul despre situatia din România înainte de
'89 si după aceea? A fost posibilă o organizare a tuturor românilor din
exil?
D.R.:
Românii
exilati din alte tări seamănă cu cei din Danemarca. Românul este un tip
balcanic inteligent, foarte inteligent. Fiecare e mai inteligent decât
celălalt. Românilor le repugnă fenomenul de turmă, care presupune o
căpetenie de turmă, turma propriu-zisă si coada turmei. Ei au mers,
merg si vor merge fiecare pe cărarea lui. Exceptiile vin doar să
confirme această tragică psihologie, comună de altfel întregii
românimi, fără frontieră. Întotdeauna au existat români care s'au
jertfit - pur si simplu. Dv. faceti o jertfă de mai bine de 20 ani să
informati Occidentul cu ce se petrece în România. Nu stiu dacă e
suficient, dar este adevărat. O organizare a tuturor românilor din
exil? A tuturor? Imposibil. Sunt convins însă că e posibil ca pe plan
local si sub-local - ca să zic asa - pot exista mici comunităti si
comuniuni de idei si actiune.
 Înapoi la începutul paginei!
© 1998 Curierul
Românesc.
 Înapoi la CURIERUL ROMÂNESC cu
acces gratuit.
|